Aria

Tusea a venit de nicăieri.

Într-o secundă eram bine, în următoarea, gâtul mă ardea și mă înecam cu aer, tușind atât de tare încât abia mai puteam respira.

— Doamne, Aria, ești bine? Vocea domnului Kincaid suna alarmată, dar n-am putut răspunde.

Am încercat să dau din cap, să-i fac semn că sunt în regulă, dar un alt acces de tuse violentă m-a scuturat. Ochii mi s-au umplut de lacrimi.