Aria

Fața îmi ardea. Nu doar fața, ci tot gâtul, umerii, chiar și vârfurile urechilor deveneau purpurii. Asta se întâmpla mereu când eram furioasă. Când acel gen de furie care nu are cuvinte se ridica în mine ca apa clocotită. O simțeam sub piele, gata să explodeze.

Doamne, uram totul în clipa asta.

Jena era sufocantă. Rușinea, confuzia, neputința de a nu-mi aminti ce s-a întâmplat, în timp