Kaelar nu-mi lasă timp de pregătire, nici timp de reacție. Pur și simplu apare de după un copac și apoi, iluminat de un fulger, țâșnește înainte pentru a ataca.

„Căcat!” strig eu și mă feresc la fix. Intenționa să mă pună la pământ. Vizase direct coastele. Am telefonul în mână. Practic strig direct în el: „Kaelar! Stai! Ar trebui să vorbim mai întâi!”

Apelul rămâne activ. Sper ca frații să mă poat