Când clipesc și deschid ochii, sunt în patul meu din Piramidă. Sylas este lângă mine, așezat pe marginea patului. Coastele mă dor, dar durerea nu mai este atât de atotcuprinzătoare de data aceasta. Este mai degrabă un fior surd, prezent, inevitabil, dar nu copleșitor.

„Ai câteva coaste rupte”, spune Sylas. Transmite vestea cu o autoritate rece, științifică. „Din fericire, niciuna nu ți-a perforat