Când ajungem la ușa sălii de sport, toată lumea se oprește să se uite la noi. Răgetul mulțimii se reduce la un fel de tors. Simt că sunt în unul dintre acele coșmaruri în care ai senzația că toată lumea se uită la tine. Doar că sunt trează și toată lumea se uită la mine cu adevărat. Nu este imaginația mea!

„Ăă”, spun eu elocvent. Oare oamenii așteaptă să țin un discurs?

Din fericire, înainte să mă