Tessa

Am ezitat, întrebându-mă dacă auzisem cu adevărat pe cineva plângând sau dacă urechile îmi jucau feste. Dar când am auzit din nou, un hohot de plâns înăbușit venind din cabina de la capătul rândului, m-am apropiat în liniște și am ridicat mâna să bat.

Ușa cabinei s-a deschis înainte să apuc să bat, iar acolo stătea Evie, cu ochii albaștri injectați și umflați de plâns.

— Evie?

— O-Oh. Nu te-