Tessa

Gideon a parcat mașina în parcare și, în clipa în care am recunoscut reclama cu neon de deasupra intrării restaurantului, mi s-a strâns stomacul. Luminile care bâzâiau deasupra ușii de sticlă erau aceleași care pâlpâiau în fiecare seară la sfârșitul turei mele, aruncând halouri palide pe asfaltul crăpat.

Nu mai fusesem aici de o veșnicie, deși nu trecuse chiar atât de mult timp.

— Ești bine?