Ziua în care a trebuit să demisionez de la Vargas mi s-a întipărit în memorie ca o cicatrice zimțată, o rană care refuza să se vindece. Mândria mea primise o lovitură brutală, iar eu mă simțeam ca o corabie rătăcită pe mare, aruncată încoace și încolo de valurile necruțătoare ale vieții. Dar, după cum se spune, când o ușă se închide, se deschide alta.

Nici nu bănuiam că ușa pe care mă pregăteam s-