Perspectiva lui Weston

Nu puteam să adorm, eram prea fericit, prea entuziasmat ca să adorm. Așa că am stat întins aici, lângă Lincoln, sprijinit într-un cot, în timp ce-i priveam pe amândoi dormind.

Nu sunt sigur exact când am pierdut noțiunea timpului, dar am fost tresărit de sunetul vocii lui Rowan.

"La ce te gândești?"

I-am auzit deodată vocea și aproape că am sărit din piele.

Nu știu cum am r