Perspectiva lui Hank

Am simțit cum respirația, pe care nu știam că o țineam captivă până în acest moment, îmi părăsește încet plămânii, imediat ce m-am așezat în mașină și am trântit ușa în urma mea. Mi-am lăsat capul pe tetiera scaunului și am permis ochilor să se închidă, iar prima imagine care mi-a străfulgerat prin minte a fost aceea cu Ryder, ținându-mi ferm fața în mâinile lui puternice în