Când lama i-a străpuns inima, timpul s-a sfărâmat cu sunetul unui os rupt.

Lumina a țâșnit din rană — nu roșie, nu aurie, ci alb-argintie, culoarea străveche a sufletului De Luca.

Elara a țipat atât de tare încât vocea i s-a frânt. S-a târât spre el, lăsând urme de sânge pe piatră.

Drakon izbea în peretele invizibil care despărțea tărâmurile.

Magul Aetherului a ridicat mâna.

Totul a înghețat.

Până