(Din perspectiva Elarei)

Ceva se schimbase în mine.

Nu a fost brusc, nu a fost un fulger sau un ecou de magie.

A fost mai tăcut. O schimbare, o undă, o șoaptă pe sub piele — de parcă ceva se întorsese înăuntrul meu și acum aștepta, ascultând.

La început am crezut că era imaginația mea. Poate nervii de la atacul nomazilor. Poate epuizarea. Poate suferința rămasă în urma prăbușirii și recuperării lu