Cioc... Cioc...

O bătaie de la un pumn care deține ușa, iar apoi aceasta s-a deschis și camera s-a umplut de un miros care mă face mereu să mă gândesc la nori de furtună și lenjerie curată: Lyrra.

Trecuse ceva timp de când o văzusem ultima oară, de când decisesem să părăsesc Florența alături de Dante, doar ca să ajungem într-un teritoriu diferit, într-o nouă aventură, aici.

Arăta exact la fel ca e