Grădina avea un fel al ei de a cere lucruri mărunte.

Nu pretindea niciodată gesturi grandioase — doar pământ sub unghii, o mână răbdătoare, puțină apă turnată la baza unui lăstar plin de speranță.

Astăzi mi-a cerut exact asta: răbdare.

Îmi spusesem că m-am întors pentru a desenat. Dar cărbunele zăcea încă nefolosit în geantă. Pagina care fusese atât de sinceră cu mine în acea dimineață se simțea a