Respirația lui îmi pârjolea gâtul în timp ce buzele îi coborau tot mai jos, disperat, frenetic, de parcă fiecare sărut era o rugăciune, fiecare mușcătură un jurământ.

Mâinile lui au alunecat în jos, prinzând tivul propriei cămăși care se lipea umedă de mine.

Cu o singură smucitură bruscă, a sfâșiat-o, țesătura rupându-se cu un sunet care a declanșat ceva adânc în mine.

— Dante— am gâfâit eu, pe ju