Tot perspectiva Elarei (acum Edith):

LA NAIBA!

Nu era Dante.

Inima mi s-a oprit o clipă când un mârâit adânc a răsunat prin pădure. Era profund și sălbatic, ecoul lui trecând printre copaci ca un avertisment din umbră.

Grrr...

Sunetul acela nu-i aparținea bărbatului care îmi ocupase gândurile în ultimele zile. Nu era cald sau reconfortant. Era flămând.

„La naiba!” am înurat cu voce tare, împiedicâ