Perspectiva Elarei

Era târziu în noapte când am mers la temnițe. Genunchii îmi tremurau când am stat în fața intrării. Urlete pline de agonie răzbăteau, răsunau prin toate temnițele și se purtau spre exterior. Atunci am înțeles că urletele dureroase îi aparțineau Verei.

Gardianul a fost surprins să mă vadă, dar s-a ridicat repede de pe scaun și mi-a deschis ușa temnițelor. În plus, a alertat doi