Sunetul apei care picura era singurul lucru pe care îl auzeam. Aveam mâinile legate la spate și ochii acoperiți. Aveam un fel de căluș în gură. Am încercat să o contactez pe Lyra, dar trebuie să fie argint undeva pe mine, pentru că nu am reușit să dau de ea. După miros, nu puteam decât să presupun că sunt într-un fel de celulă, deoarece mirosul de pământ era copleșitor. Capul îmi pulsa de durere.