Am fugit într-acolo. Era cu fața în jos. L-am rostogolit pe spate cu toată puterea mea. Brațele și picioarele îi stăteau în unghiuri ciudate, iar nasul îi părea rupt. I-am verificat pulsul.

— E viu! am anunțat literalmente pe nimeni. M-am uitat în jur și am văzut că Corbin și cei patru fotbaliști se întorceau deja spre școală. Toți „prietenii” fugiseră. Lăsaseră până și iarba în urmă.

— Să-i spu