***Victor***

Logan stătea pe canapea în fața mea de parcă era stăpânul locului ăstuia nenorocit. Un picior aruncat neglijent peste celălalt, cu un sandviș în mână — sandvișul meu — și cu același zâmbet băiețesc întins pe față. Rânjetul ăla m-a iritat mereu. Îl afișa tot timpul ca și cum nimic pe lumea asta nu l-ar fi putut atinge vreodată. Ca și cum nimic nu l-ar fi putut scoate din sărite vreoda