***Hazel***

Am luat micul dejun mai pe la prânz, deși „mic dejun” ar putea fi un termen prea generos, având în vedere dimineața pe care o avusesem. Abia puteam să stau în picioare fără să tresar de durere. Mă dureau coapsele, iar gâtul îmi era iritat de la cât îi gemusem numele în cearșafuri. Cu toate acestea, mă simțeam ușoară — ca și cum aerul din jurul nostru se limpezise și tot ce mai rămăses