Victor stătea încă în picioare, cu o mână pe blat, fața luminată de becul din bucătărie. Părea stors de puteri — palid, cu cearcăne întunecate sub ochi.

Nu știu ce m-a făcut să o spun. Poate tensiunea. Poate nevoia de a-mi smulge mintea de la mizeria pe care tocmai o descoperisem despre familia lui. Poate pentru că nu voiam să mi se șteargă din memorie.

— Am nevoie de ajutorul tău cu ceva, am spus