A doua zi dimineața, m-am trezit și m-am prefăcut că încă dorm. Motivul?

În spatele meu se afla un ursuleț de pluș mare și cald, ținându-mă strâns de la spate de parcă n-ar fi avut nicio intenție să-mi mai dea vreodată drumul.

El era deja treaz. Puteam să-mi dau seama după felul în care respira. Lent și controlat.

Și n-aveam nicio idee cum să dau ochii cu el. Nu după ce îi cerusem noaptea trecută.