166(2)

Sunt încremenită, uitându-mă după el, dar înainte să pot face vreo prostie cum ar fi să dau buzna acolo, Jay mă apucă de umeri, clătinând din cap cu fermitate.

"Nu, Sloane," spune el încet. "Nu o face. Nu merită."

Mă conduce afară pe terasă, departe de aerul sufocant dinăuntru. Briza rece îmi mângâie pielea, dar nu face nimic ca să-mi calmeze furtuna din interior. Vocea îmi tremură când în