163(2)

Dar gândul de a da ochii cu el, de a-l privi în ochi și de a asculta orice ar avea de zis... E prea mult.

M-aș frânge în bucăți în fața lui și nu pot lăsa să se întâmple asta.

Las paharul jos și arunc din nou o privire spre tata. Ochii lui sunt tot pe mine, ascuțiți și iscoditori, și urăsc asta.

Urăsc cât de perspicace e, cum știe mereu când ceva nu este în regulă. Dacă va afla vreodată ce