Vrusese doar să-l tachinez, dar acum părea că eu mi-o făcusem cu mâna mea.

Alistair mi-a dus mâna la buze și a sărutat-o. Locul a furnicat de parcă m-ar fi curentat.

„Ba da, la asta mă gândesc,” a murmurat el.

„Să nu cumva să încerci ceva. Nu se va întâmpla. O să mă lupt cu tine dacă va fi nevoie.”

A zâmbit vag, cu acel ton calm și enervant revenind. „Lăsând la o parte obişnuitul, nu avem o mulțim