Semnalul avea nevoie de o culoare aprinsă, așa că Alistair mi-a spus să acopăr părțile expuse ale pietrelor cu roșu.

Machiajul era inutil pe insulă, așa că nu m-a deranjat cererea. De fapt, eram aproape entuziasmată, bucuroasă să fiu din nou de folos. Starea mea de spirit era ridicol de veselă.

Când rujul s-a tocit până a ajuns un ciot de nerecunoscut și ultimul „S” a fost la locul lui, am făcut u