Au trecut treizeci de minute.

Degetele de la picioare îmi amorțiseră.

Îmi curgea nasul.

Mă simțeam ca un pește mort în remorca unui camion frigorific.

Am dat păturile la o parte și am ieșit val-vârtej pe hol.

— Geoffrey!

S-a materializat brusc. — Da, doamnă Blackwood?

— O să iau camera lui Alistair. N-am de gând să mor de frig aici.

— Desigur, doamnă Blackwood. Cearșafurile și lenjeriile domnului