M-am oprit în fața ușii lui, am tras aer adânc în piept ca și cum m-aș fi pregătit să sar din avion fără parașută, și am bătut.

Nu mai puteam da înapoi acum. Doar dacă nu cumva aș fi preferat să mă arunc pe scări.

Ușa s-a deschis brusc aproape imediat, lăsându-mi zero timp să intru în panică sau să o iau la fugă.

Era el — în costum. Unul adevărat. Nu genul pe care-l porți pentru o întâlnire pe Zoo