Expir încet, iar Declan se ridică în capul oaselor și aprinde veioza, clipind de câteva ori până când ochii i se obișnuiesc cu lumina. „Mi s-a rupt apa,” îi spun, iar el se mișcă, dă păturile la o parte de pe el și se dă jos din pat. Îl privesc cum ocolește patul până pe partea mea și mă prinde de mână ca să mă ajute să mă ridic.

„Ai contracții?” întreabă el, dându-mi părul la o parte de pe față,