Se târăsc două săptămâni, iar durerea tot nu a cedat. E o apăsare și o suferință constantă în pieptul meu de care nu par să pot scăpa. Nu l-am văzut și nici nu am vorbit deloc cu Declan și nici nu aveam vreo dorință să o fac.

Mă oblig să ies afară să iau puțin aer. Mă temeam că îmi voi pierde și fărâma de sănătate mintală care mi-a mai rămas dacă aș continua să stau închisă în casă. Am fost la un