Așa cum bănuiam, a doua zi dimineață amândoi eram epuizați după doar trei ore de somn. Cred că am ațipit la birou de două ori, incapabilă să-mi țin ochii deschiși.

Declan nu se simțea mult mai bine. Sigur, el putea bea cafea — așa că măcar primea puțin ajutor ca să rămână treaz, în timp ce eu nu aveam decât un ceai fără cofeină, care îmi întoarce stomacul pe dos doar la gândul de a-l bea.

Nu știu