"E atât de zdrobit," șoptesc eu, în timp ce lacrimi de disperare îmi curg pe față. "Nu... nu arată deloc a... Declan." Mă uit în ochii albaștri ai lui Nathaniel și plâng. "Nu arată a Declan!"

"Hei, ascultă-mă." Îmi ridică privirea spre el când îmi las capul în jos. "Ce ura Declan mai mult decât orice când venea vorba de tine?"

"Să mă vadă plângând," șoptesc eu, iar Nathaniel dă din cap.

"Exact, aș