„Nuuuuu!” urlu eu, iar Nathaniel mă prinde, în timp ce picioarele îmi cedează de parcă cineva tocmai mi-ar fi tras podeaua de sub ele. Nathaniel mă leagănă în brațe și amândoi cădem pe podea. Beatrice și Elle vin în fugă spre noi. Eu continuu să urlu numele lui Declan din nou și din nou.

Declan nu era dus. Nu era.

Mi-a promis... mi-a spus că se întoarce acasă. Declan nu m-ar minți. „Nathaniel... N