— M-am gândit că ți-ar prinde bine un prieten, spune el, luând o înghițitură de scotch.

Pufnesc: „Da? Tu vezi vreunul pe aici? Că eu, să mor de-l văd”, îi întorc vorba tăios și dau peste cap băutura. Chiar vorbește serios băiatul ăsta? Cum îndrăznește să se numească prieten după ce a făcut — ticălos impertinent.

— Declan, ești cel mai bun prieten al meu, mai mult de-atât, ești ca un frate, omule.