„Unde e?” mârâie el, privind în jur în timp ce pășește înăuntru pe ușa din față, iar eu mă așez în fața lui, punându-mi mâinile pe pieptul său. Ochii verzi și furioși ai lui Declan se întâlnesc cu ai mei și ne privim tăios unul pe celălalt.

„A plecat, Declan”, îi spun cu furie și îl împing înapoi. „Poți să pleci și tu.” Declan dă din cap în semn că nu și mai face un pas spre mine. Îmi întind gâtul