Dau din umeri și ridic degetul mare și arătătorul. — Poate puțin.

El chicotește. — Atunci, da, îmi e dor de tine. Eu zâmbesc, iar el întinde mâna și mă înghiontește ușor în coastă; când nu îi dau mâna la o parte așa cum era obișnuit, își lasă mâna să cadă pe lângă corp, cu o mică încruntare pe față. Oftează o clipă mai târziu și își trece degetele prin păr. — Sunt chiar epuizat, iar tu te pricepi