Zâmbesc sfidător și îmi ling buzele în mod deliberat în timp ce el mă privește. „Și eu pot. Poți să o ai întinsă pe biroul ăla și să te izbești în ea până când îl vede pe Dumnezeu însuși, iar mie tot...” șoptesc eu, atingându-mi buzele de ale lui. „...nu mi-ar păsa,” termin eu, ochii lui se ridică spre ai mei, și mă privește pur și simplu lung înainte să zâmbească.

„Serios? Dar ceea ce aud de aici