„Așadar, ea doar o să se ducă... să se pregătească să moară?” întreabă Tobias, privind în capătul holului după Cordelia.

„În esență, da,” mă încrunt eu. „Apoi am să o nasc.”

Tot ce poate face el e să clatine din cap, neîncrezător. Îl las acolo și mă duc la ușa Aureliei. Ne salutăm cu un zâmbet când deschide.

„Esme! E-ești bine? Arăți de parcă ai plâns,” mă trage ea în camera ei.

„Tocmai mi-am