Călărie spre apus.

Raven își șterge fața cu dosul palmei, trăgând din nou din nas în timp ce mă dezbrac de jachetă și i-o așez lui Macey pe umeri. Îi este mult prea mare, înghițindu-i silueta, dar ea o strânge oricum în jurul ei, zâmbind blând. Sângele de pe pielea ei sclipește slab în lumina muribundă. Îi strâng gulerul jachetei în jurul gâtului, doar atât cât să-i țină de cald. Raven își drege