La gura fiarei.

**Macey**

L-am făcut să adoarmă. Partea asta n-a fost grea. E suficient de arogant încât să creadă că noua mea politețe înseamnă că l-am acceptat în sfârșit. Am zâmbit, i-am atins mâna, m-am prefăcut că-mi pasă de poveștile lui. Și când, în sfârșit, s-a urcat în pat, l-am urmat și am așteptat ca respirația să i se încetinească, iar gura să i se întredeschidă fix atât cât să înceapă