Nici măcar zeii nu te vor auzi țipând.

Astăzi, Dean mi-a spus că aveam să-mi cunosc „poporul”. Nu știu la ce mă așteptam, dar nu la asta, o cavernă deschisă, obscură, care miroase a fum și transpirație, plină cu zeci de renegați. Unii stau în jurul focurilor, unii dorm în mormane de pături vechi, unii ascut lame care par furate din armurieriile haitelor. Două gărzi mă flanchează. Mari, plictisite