-Sera-

Clipesc pentru a mă adapta la întunericul încăperii; celălalt tărâm este destul de luminos și îmi ia o clipă să-mi focalizez privirea.

Adormisem pe spate, cu un prosop pe păr, așa că Alaric a adormit lângă mine, cu brațul petrecut peste burta mea. Inima mi se umple de ușurare văzând că, până la urmă, a decis să nu plece. Mă întorc, afundându-mi fața în gâtul lui și îmbrățișându-l. Mișcarea