-Sera-

Alaric și cu mine am rămas așezați la masă mult timp, fiecare procesând informațiile în propriul fel. Până la urmă, însă, ni s-a făcut amândurora o foame cumplită.

„Scuze, nu am avut timp să vânez nimic. Trebuie să ieșim să găsim ceva de mâncare.”

„E în regulă. Mă duc eu să ne iau ceva. Tu stai aici,” sugerează el.

„Faci asta destul de des, știai?”

„Ce fac?”

„Încerci să mă ții departe