Victoria

În timp ce trag mașina pe alee după ce termin munca, frățiorul meu se joacă pe iarbă cu mingea lui de fotbal. Ar trebui să mă întâlnesc cu Chloe pentru antrenament, dar acum mă gândesc să anulez, pentru că m-am simțit groaznic de rău toată ziua.

De obicei, după antrenament, ieșim din oraș să ne întâlnim cu Julian, așa că oftez, dorindu-mi să-l văd, fiindcă nu l-am mai văzut de o săptămână. M-a lovit un virus stomacal violent care m-a făcut să alerg la toaletă în ultimele zile ca să-mi dau mațele afară.

Când cobor din mașină, Leo dă buzna spre mine, înfășurându-și brațele în jurul taliei mele. Îi ciufulesc părul, iar el își desprinde brațele micuțe din jurul taliei mele, ridicând privirea spre mine.

— Vino să te joci cu mine, Victoria, se smiorcăie el, apucându-mă de mână și trăgându-mă spre iarbă.

— Trebuie să mă pregătesc ca să mă văd cu Chloe. Și nu mă simt prea bine.

— Te roooog, douăzeci de minute, se îmbufnează el, iar eu dau ochii peste cap înainte să oftez.

— Bine. Douăzeci de minute și gata, îi spun, aruncându-mi poșeta pe treaptă. Mă descalț de pantofii cu toc și dau să-l urmez când ușa de la intrare se dă de perete.

— Victoria! urlă tata, făcându-mă să tresar.

Mă uit peste umăr la el.

— În biroul meu. Acum! mârâie el înainte de a pleca furtunos în casă.

Privesc înapoi la Leo, care își ține mingea de fotbal. O scapă din mâini, iar eu mă încrunt la dezamăgirea lui.

— Îmi pare rău, amice. Mă întorc imediat, îi spun, dar e clar că nu mă crede.

De obicei, când tata mă cheamă, rămân blocată lângă el ore în șir, la naiba. Aplecându-mă, îmi iau pantofii și poșeta înainte de a urca treptele verandei casei haitei. Mă strecor înăuntru, închizând ușa cu plasă în urma mea.

Îmi pun cheile în bolul de pe măsuța din hol, poșeta lângă ele, și îmi las pantofii la ușă. Cu un oftat, mă îndrept spre spatele casei, spre biroul lui, întrebându-mă cât o să dureze chestia asta, pentru că le-am promis lui Chloe și lui Julian că ne vedem. El este cel mai bun prieten al nostru și este om, o schimbare plăcută față de nemernicii cu care trebuie să am de-a face zilnic prin haite.

Din nefericire pentru mine, este și gay, pentru că, al naibii, omul ăla arată bine. Ne întâlnim cu el la magazinul pe care îl deține chiar la marginea orașului înainte de a merge la film. De când tatăl meu a declarat că nu voi prelua niciodată conducerea haitei, l-am evitat cu orice preț, cu excepția cinei.

Împingând ușa grea, îl găsesc pe tatăl meu stând la biroul său enorm din stejar. Fixa ușa cu privirea chiar înainte să intru, cu brațele încrucișate la piept.

Grozav, ce am mai făcut de data asta?

— Închide ușa, mârâie el, și mă conformez înainte de a lua loc la biroul lui.

În clipa în care mă așez, el îmi glisează telefonul pe birou. Îl înșfac, iar o ușurare mă inundă. Mi-am petrecut toată dimineața căutând chestia asta înainte de muncă.

— Unde l-ai găsit? îl întreb, deblocând ecranul.

— Nu contează. Ce vreau să știu este de ce te sună Alfa Sebastian, spune el, iar sângele îmi îngheață în vene.

Îl privesc fugar, doar pentru a-mi feri privirea când mârâie la mine.

— Am avut o conversație interesantă cu el. Susține că ești perechea lui. E adevărat?

Înghit în sec înainte de a deschide gura, doar ca s-o închid brusc când aura lui mă izbește.

— Nu mă minți. E perechea ta? îmi cere el socoteală, iar eu strâng din dinți, aruncându-i priviri tăioase.

— Da, este.

Tata își retrage aura și dă să spună ceva, dar eu ridic mâna.

— Probabil a sunat pentru că l-am respins. Nu cred că a fost prea încântat de asta, îi spun, iar tata răsuflă ușurat.

— Slavă Domnului că ai ceva minte în cap, spune el, părând ușurat, în timp ce eu doar mă holbez la el.

— Ok, păi, dacă deja ai rezolvat-o, atunci nu mai trebuie s-o fac eu, spune el.

Aprob din cap, ridicându-mă de pe scaun, când vorbește din nou, făcându-mă să mă opresc.

— Oricum, unde l-ai cunoscut? Nu te-am luat niciodată la evenimentele lui.

— În seara întâlnirii haitei, răspund, știind că acum am fost prinsă.

— El e motivul pentru care nu ai apărut. Am crezut că erai cu Chloe? se răstește el, iar eu clatin din cap.

— Nu, eram supărată pe tine, așa că am ieșit cu Chloe și l-am văzut la clubul la care ne-am dus.

Tata mârâie, cu ochii strălucind fosforescent. Își strânge buzele într-o linie și privește în altă parte.

— Femeile nu sunt Alfa, spune el.

— Sângele meu spune altceva, îi zic înainte de a mă îndrepta furioasă spre ușă.

— Nu părăsești teritoriul haitei. Ai interdicție să ieși până spun eu altceva. Nu-mi vine să cred că ai rata o întâlnire importantă pentru nemernicul ăla, spune el, și mă opresc înainte de a bufni în râs.

— Am douăzeci de ani. Nu poți să-mi pui interdicție. Nu sunt vreun copil neascultător, tată.

— Tocmai am făcut-o. Nu te voi lăsa să umbli teleleu prin oraș ca o curvă, făcând haita noastră să arate prost, mai ales cu unii ca el, mârâie tata.

Chiar n-a auzit un cuvânt din ce am spus? L-am respins, la dracu', iar lupoaica mea m-a tratat cu tăcere săptămâni la rând din cauza asta. Nici măcar nu mă lasă să mă transform! Mi-am respins perechea pentru el, iar el îndrăznește să mă facă curvă!

— Uau, serios, tată? Curvă? Am făcut tot ce mi-ai cerut. Tot! urlu furioasă la el.

— Ai grijă la tonul cu care-mi vorbești. Nu-l voi tolera, mârâie el.

— Și eu nu voi tolera să mă tratezi ca pe un nenorocit de copil!

— Știi unde e ușa. Dacă vrei să pleci, pleacă. Dar dacă rămâi sub acoperișul meu, va fi în termenii mei. Acum, ieși din fața mea, rânjește el batjocoritor.

Lacrimile îmi înțeapă ochii și mă opresc să înrăutățesc lucrurile închizând gura și plecând.

Nu voi ajunge nicăieri cu omul ăsta și am terminat cu încercările, așa că ies, închizând ușa în urma mea.

Mă aflu la jumătatea holului când mersul meu se transformă în fugă, și o iau la goană spre baia mea, simțind cum mi se întoarce stomacul pe dos. Căzând în genunchi, vomit. Poate că n-o să fie chiar atât de rău să am interdicție să ies, la urma urmei. Mă ridic cu greu în picioare și mă clătesc la gură.

Îmi arunc o privire la reflexia mea palidă din oglindă. Arăt ca naiba. Părul îmi stă lipit de cap și sunt transpirată. Cu un geamăt, mă dezbrac. Trebuie să mă spăl. Ultimul lucru de care am nevoie este să-i dau tatei și mai multe motive să fie supărat pe mine.