Mă zbat sub el, ceea ce îl face doar să chicotească pe buzele mele. Renunțând la asta, îl mușc de buză suficient de tare încât să-i dau sângele. El șuieră, dându-se brusc înapoi, iar eu mă ridic în fund, dându-l la o parte. Cobor din pat și încep să-mi caut hainele, înșfăcându-le, trăgându-mi rochia pe cap și încălțându-mi tocurile.

"Unde te duci?" răcnește el, iar eu îi arunc o privire și îl surprind uitându-se la degetul lui mare — același pe care tocmai și-l trecuse peste buze. Degetul îi e pătat de sânge, iar o parte i se prelinge pe bărbie.

"Acasă!" îi spun.

"Vrei să-i spui tatălui tău deja?" întreabă cu o voce batjocoritoare care mă face să-i arunc o privire.

Cred că mi-am imaginat tonul, în timp ce își trece degetele prin păr, arătând ca un zeu grec al perfecțiunii. Îl urmăresc ridicându-se, ochii lui argintii urmărindu-mă mișcându-mă prin cameră în timp ce îmi caut poșeta-plic. Găsind-o, o înșfac de pe noptieră.

"Victoria!" strigă Sebastian fix când prind clanța ușii în graba mea de a ieși de acolo.

"Pleci, și lupul meu te va vâna, Victoria," spune el, întinzându-mi telefonul pe care uitasem să-l iau.

Îl iau, întorcându-mă cu fața spre el și arătând cu degetul spre el. Lupoaica mea urlă în capul meu, știind ce intenționez să fac, dar o ignor, știind că nimic bun nu va ieși din a fi perechea acestui om.

"Ba nu o va face, pentru că eu, Victoria Vance, te resping pe tine, Alfa Sebastian Thorne din haita Obsidian," mă răstesc la el.

Mârâie furios, înșfăcându-mă de încheietură și smucindu-mă spre el. "Tocmai ai făcut o mare greșeală," mârâie el agresiv, iar ochii îi strălucesc intermitent în timp ce simt legătura care mă leagă de el dizolvându-se.

"Singura greșeală pe care am făcut-o a fost noaptea trecută," îi întorc eu mârâitul.

El râde și dă din cap. "Te vei întoarce târându-te la mine. Mă voi asigura de asta, Victoria. Pentru că îți resping respingerea," mârâie sălbatic înainte de a mă împinge înapoi.

"Nu poți să-mi respingi respingerea! Am simțit legătura rupându-se," mă răstesc în timp ce plânsetele lupoaicei mele după perechea ei îmi răsună în cap.

"Ruptă pentru tine, nu pentru mine. Nu vrei să accepți asta, dar o vei face. Mă vei accepta, Victoria, dacă știi ce-i bine pentru tine." Ochii i se fac negri, iar lupul său iese la suprafață, caninii i se strecoară printre buzele întredeschise în timp ce mă presează de ușă, cu brațele lui încuindu-mă ca într-o cușcă.

"Te vei întoarce la mine, mica mea pereche," mârâie lupul lui, cu vocea mai aspră și mai rece decât a lui Sebastian. M-am întrebat care e numele lupului său, dar am refuzat să-i ofer satisfacția de a-l întreba. În schimb, când îmi vorbește de sus, îl fulger cu privirea, gata să-i spun să se ducă dracu'.

"Nu mă obliga să te vânez. Întoarce-te, și poate te voi ierta. Fă-mă să te urmăresc, și mă voi asigura că nu vei mai fugi niciodată de mine," mârâie înainte de a se da la o parte de pe ușă.

Înghit în sec, întinzându-mă după clanță.

"Ai la dispoziție două săptămâni. După aceea, voi veni după tine," îmi spune lupul lui.

"Cere-i iertare, Victoria. Te rog, nu face asta," mă imploră lupoaica mea, dar o ignor.

Pufnind, mă întorc, deschizând ușa și trântind-o în urma mea. Alfe nenorociți!

Iau un taxi spre casă înainte de a încerca să mă strecor în locuință ca un hoț în noapte. Totuși, nimic nu-i scapă tatălui meu, iar în clipa în care pășesc pe ușă și intru în hol, îl observ stând într-un fotoliu din sufragerie, fixându-mă cu o privire furioasă.

"Unde ai fost?" cere el să afle, iar eu mă crispez la sunetul aspru al vocii sale care îmi zgârie mintea.

"În oraș!" răspund în timp ce îmi masez tâmplele, gata să plec când el se ridică din fotoliu. Trag aer în piept, încercând să-mi grăbesc pasul, dar nu sunt suficient de rapidă. Mâna lui uriașă mă prinde de braț, întorcându-mă brutal cu fața la el.

"Te-am întrebat, unde ai fost?" mârâie înainte de a mă adulmeca. "Al cui e mirosul ăsta?" Strânsoarea lui pe brațul meu se întețește.

"Al nimănui. Chloe și cu mine am ieșit," îi spun.

"De ce simt un miros de mascul pe tine? Cu cine ți-ai petrecut noaptea?" izbucnește el, iar eu înghit în sec, gândindu-mă la primul nume care îmi vine în minte.

"Al lui Julian. Am fost într-un club," mint.

Mă adulmecă din nou, cu nasul aproape în părul meu, și mă rog la zeița lunii să nu recunoască mirosul lui Alfa Sebastian.

"Ăsta nu e miros de om," retează el.

Julian este om — tatăl meu știe asta — și gay. În ciuda dezgustului său față de oameni, Julian e singurul bărbat în preajma căruia tatăl meu mă lasă să stau, pentru că e inofensiv și nu reprezintă o amenințare. Pe fiecare iubit sau bărbat care se apropie de mine, tata îl pune pe fugă, până la urmă.

"Minți. Cunosc mirosul lui Julian. Cu cine ai fost?" mârâie, ghearele ieșindu-i și înfigându-se în brațul meu.

Șuier de durere și încerc să-mi smulg brațul din strânsoarea lui.

"Probabil e cineva de la club. Am purtat puloverul lui Chloe mai devreme," îi spun, știind că, dacă va fi pusă în fața faptului împlinit, va minți pentru mine așa cum a mai făcut-o în trecut.

Îmi dă drumul, privindu-mă cu suspiciune. "Tu nu lipsești de la întâlnirile haitei. Ești fiică de Alfa."

"Dar niciodată un Alfa," îi dau eu replica. "Prin urmare, dă-le dracu' de întâlniri. Ia-l pe Leo cu tine. Aparent, a fi cel mai mare și moștenitorul de drept nu înseamnă nimic. El e cel pe care l-ai ales în locul meu. Obligă-l pe el să participe și să-ți facă treaba!"

Nu că i-aș dori asta lui Leo, dar sunt mahmură, furioasă, iar lupoaica mea nu s-a oprit din urlat de când l-am respins pe Sebastian.

Tata ridică mâna ca și cum ar vrea să mă pălmuiască, dar îmi înăspresc privirea când mama iese în capot și papuci de casă, cu părul blond ciufulit.

"Totul e în regulă?" întreabă ea.

Tata se uită spre ea. Ochii i se îmblânzesc, iar umerii îi cad ușor. "Totul este bine, draga mea," îi spune el, mergând spre ea.

Mama se uită la mine cu îngrijorare, iar tata îmi aruncă o privire tăioasă. Îi urmăresc plecând înainte să mă îndrept spre camera mea.