Vicky a fost din nou trezită de Vidar, care o muta cu blândețe pe o pernă. A căscat și s-a ridicat în capul oaselor. Lumina soarelui pătrundea prin spațiile dintre draperiile care acopereau fereastra, semn că dormiseră câteva ore bune.

„Întoarce-te la somn”, i-a spus Vidar, sărutând-o pe frunte. Vicky și-a frecat ochii și a dat din cap.

„N-are rost”, a zis ea. „Pleci din nou?”

„Nu, puișor. Caine