„Dă-mi mânuțele tale frumoase”, îmi ordonă Sebastian cu un rânjet pretențios care îmi aduce fluturi în stomac, iar eu pur și simplu mă supun, întinzându-mi mâinile.

Ochii lui atenți coboară spre degetele mele, iar el se apleacă să le sărute unul câte unul până ajunge la inelar. Se oprește acolo pentru o clipă, privind intens, și îmi doresc să am superputeri ca să-i pot citi mintea în acest moment.