42 — Am căzut deja.

Stând pe canapeaua lui Sebastian, îl privesc cum se apropie cu o pungă de gheață. Se lasă pe un genunchi în fața mea, scoțându-mi piciorul cu grijă din pantoful cu tocul rupt:

— Ce păcat, era un pantof frumos.

Îi ofer un zâmbet sarcastic:

— Prostul ăla de Alaric, mereu provocându-mi pagube.

Sebastian îmi atinge glezna cu blândețe, dar asta îmi aduce totuși o durere ascuțită c