Oftez. Nu știu. Probabil ambele. Dar, după tot ce s-a întâmplat, cred că ambele sunt perfect justificate.

Mă înfiorez când Sebastian îmi spune că vrea să fiu eu și nu Gwendolyn. Când o spune, e aproape ca și cum mi s-ar aprinde un beculeț în cap.

„Știi cine e persoana aia?”

El mă privește surprins. „Poftim?”

„Ai spus că vrei să fiu eu. Știi măcar cine sunt?”

Nu răspunde.

„Nu poți răspunde la